Mi-a adus aminte cineva ca mai am blog. Un blog prafuit, uitat de timp, folosit numai la nevoie. Da, recunosc, fac asta. Ma folosesc de diverse. Dar e foarte complicat, chiar prea complicat sa explic. Nici eu nu ma inteleg tot timpul. In orice caz, e legat de ora. Da, de ora. Dimineata, la pranz, tind sa stric, sa rup, sa fac totul praf. In schimb seara ma apuca melancolia, tin la toti si toate, simt ca vreau sa fie langa mine. Sa stam si sa ne uitam unii la altii. Fara cuvinte.
Coincidenta ca scriu postul azi, nu ?Maine dimineata o sa ma doara in cot
...De ce omul trebuie sa faca ceva cand se simte prost ? De ce nu poate doar sa stea in starea aceea ca doar va trece pana la urma. Nu trebuie sa-ti faci rau singur, nu trebuie sa plangi, nu trebuie sa razi. Doar sa astepti, ca va trece. Si va veni alta stare, alta fericire, alta lume… Alt pamant, alta viata, alt suflet. Altul, altul, altul. Si pana la urma zici stop. Si speri sa te intorci in lumea in care ai fost cel mai fericit. Dar iti dai seama ca nu mai poti. Si stai, te chinui, iti faci rau, faci rau altora. Iar apoi iti trece. Si iti dai seama ca totul a trecut asa de repede incat zici ca nici n-a fost vreodata. Si atunci, daca esti puternic, ai sa treci mai departe, daca nu, ai sa regreti. Pana cand? O sa-ti treaca pana ajungi in lumea urmatoare. Si tot asa, ai sa fugi de fiecare data. Mereu fugi, nu ai cum sa te opresti.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu